Testarea genetica este posibilia, in prezent, pentru o varietate de sindroame genetice. In cadrul Departamentului de Oncogenetica din Iasi, se poate realiza diagnosticul molecular pentru cancerele mamare și ovariene familiale, polipoza adenomatoasa familiala sau cancerele colo-rectale non-polipozice, urmand ca baza de testare sa fie extinsa ulterior.

Diagnosticul molecular poate dura 6-12 luni.

 

Genele implicate in predispoziția ereditara la cancere și riscurile implicate:

  • HBOC: genele BRCA1 si BRCA2;
  • HNPCC: genele MMR (MSH2, MLH1, MSH6);
  • AFP: gena APC.

Diagnosticul molecular oncogenetic se realizeaza prin secventierea completa a regiunilor exonice si a jonctiunilor intron/exon, utilizand tehnica dideoxy – Dye Terminator (Sanger sequencing).

 

Etapele necesare unui diagnostic molecular sunt:

  1. Extracția ADN
  2. Pre-screening mutațional (mutații recurente)
  3. Amplificarea PCR a regiunilor de interes
  4. Purificarea produșilor PCR
  5. Secvențierea ampliconilor
  6. Purificarea produșilor de secvențiere
  7. Electroforeza capilara
  8. Interpretarea rezultatelor

 

Dificultatile diagnosticului molecular sunt cauzate de:

 

  1. Gene foarte mari (mii de nucleotide), numerosi exoni
  2. Mii de mutații diferite deja identificate
  3. Aproximativ 100.000 de nucleotide de “citit” la un test BRCA
  4. Numeroase polimorfisme benigne la nivelul genelor analizate
  5. Aproximativ 50% din variantele de secventa identificate sunt incerte din punct de vedere patogenic (unclassified variants)
  6. Numeroase situatii de fals-pozitive / fals-negative


In urma testarii moleculare se pot obține 5 categorii de rezultate:

  1. Adevarat pozitive: individul testat prezinta mutatia ce a fost testata;
  2. Adevarat negative: individul testat nu prezinta mutatia identificata in cadrul familiei; riscul de cancer este echivalent cu al populatiei generale;
  3. Negative: pacientul cu cancer a fost testat pentru o anumita mutatie dar rezultatul este negativ iar agregarea familiala este datorata factorilor de risc exogeni comuni;
  4. Neinformativ: nu se identifica o mutatie specifica desi exista in cadrul familiei o agregare a unui cancer. Aceasta situatie apare atunci cand mutatia se regaseste in alta gena decat cea testata. Desi cancerul pare a fi ereditar, nu se poate identifica o mutatie specifica;
  5. Varianta cu semnificatie necunoscuta: se idenfica o varianta de secventa genica, dar fara a se cunoaste daca aceasta este o varianta normala sau una patologica. Corelatiile cu datele epidemiologice si clinice pot sugera semnificatia acesteia.

 

Variantele de secventa identificate sunt clasificate astfel:

  1. Neutre – lipsite de patogenicitate (polimorfisme commune)
  2. Probabil neutre
  3. Variante cu patogenicitate / semnificatie necunoscuta (UV – Unclassified Variant)
  4. Probabil patogenice
  5. Patogenice (mutatii deletere)

 

Erorile ce pot surveni in diagnosticul molecular :

1. Erorile datorate manipularilor

  • contaminare
  • amestecarea probelor
  • erorile de codificare

2. Fals-pozitivele

  • identificarea unei mutatii care nu exista
  • “supraevaluarea ” unei UV

3. Fals-negativele

  • neidentificarea unei mutatii existente
  • “subevaluarea ” unei UV